Presiune maxima

Salutare tuturor!

De aceasta data vreau sa va vorbesc despre presiune. Evident ca acest cuvant are nenumarate sensuri, insa acum as vrea sa ma opresc la presiunea pe care companiile o exercita asupra angajatilor in ultima vreme. Unii justifica presiunea prin criza...o fi real...o fi fals...n-as putea sa va spun si probabil ca depinde de la caz la caz, dar, ca pentru multe altele, criza asta e al naibii de bun tap ispasitor.

De ceva vreme incoace peste tot unde ma uit, cu oricine vorbesc nu aud decat ca e foarte naspa la serviciu, indiferent ca e vorba despre o companie mare sau de o firma mica. In primul rand ma uit la mine in curte...de fapt in acea parte a curtii pe care am lasat-o acum un an, la colegii mei care lucreaza in MDOul de Balcani locati in Iride. Presiune ca cea pe care o resimt de fiecare data cand ma duc pe la ei pe-acolo n-am vazut cred nicaieri. Simt ca ma apasa si pe mine, desi eu nu mai am nici un fel de legatura cu businessul ala...Probabil ca din solidaritate; totusi nu se pot sterge cu buretele 4 ani petrecuti acolo. Numai cand vezi ca toata lumea sta la birou incruntata, nimeni nu zice nimic, iti dai seama ca ceva nu e in regula. Mai mult, din discutiile avute cu ei constat ca sunt supusi la o presiune aproape inumana: sa pleci zi de zi cel mai devreme la 8 seara (insa de multe ori se face si 11) si a doua zi la prima ora sa fii inapoi. Sa ti se spuna constant ca mai trebuie facute nu stiu cate lucruri in conditiile in care tu ai 600 de mailuri necitite pentru ca ardeau altele mai urgente. Sa te intoarca cineva din drum cand te pregatesti si tu sa pleci acasa sau la un suc cu prietenii seara la 8 ca mai ai ceva de terminat. Sa ramana o mana de oameni care sa faca o treaba care anul trecut era facuta de doua ori mai multa lume. Sa te anunte GMul ca mai trebuie dati nush cati oameni afara intrucat e presiune pe buget in conditiile in care ei pastreaza mai multi directori decat angajati (si o parte mai sunt si expati). Sa nu ti se plateasca nici macar o ora suplimentara ca evident nu sunt bani si doar nu te-au pus ei sa stai acolo. Si cu toatea astea sa induri totul, sa taci, sa spui chiar ca actualul GM e mai bun decat cel anterior...mi se pare un gen de eroism...sau de masochism...Dar la urma urmei e vorba de o alegere personala pe care fiecare o face.
Ma uit apoi in alte curti: la bere - "n-au timp sa faca scoala cu angajatii ca au nevoie de rezultate rapid"; asa ca e mai bine sa-ti cauti de lucru...desi tu n-ai nici o vina ca te-au adus pe o pozitie pe care e adevarat ca ti-ai dorit-o insa nu in conditiile astea; nimeni nu iti spune ce ai de facut sau cum sa faci dar toti iti cer rezultate. Ma uit in telefonie: ZAPP- concedieri masive cu pachete compensatorii constand in minute gratuite timp de 6 luni. ROMTELECOM - 600 de disponibilizati.
Ma uit si la firme mici unde se intampla cam acelasi lucru: ba somaj tehnic timp de cateva luni ca firma e in domeniul constructiilor care e la pamant, ba abordari de genul "firma nu o facem cu prieteni ci cu angajati si eu sunt patronul-tu angajatul ca altfel zbori" de parca angajatii n-ar putea fi prieteni intre ei sau n-ar putea fi prieteni cu patronul...Nicaieri nu mai auzi de bine.

Citeam zilele trecute o serie de posturi pe blogul lui Dan Negru despre "care a fost cel mai greu moment din viata ta si cum ai trecut peste el" (www.dannegru.com) . Povesti de viata absolut incredibile scrise sub protectia anonimatului. Niste drame ale unor oameni care te fac sa crezi ca, prin comparatie, esti cel mai binecuvantat om de pe pamant.

Ma uit in jurul meu si vad toate acestea si in acelasi timp ma gandesc cat de greu imi este mie ca am un serviciu bun dar care nu-mi place ca nu fac ceea ce imi doresc. Ma gandesc cat de naspa este ca iau un salariu pe care unii l-ar considera fabulos (desi nu este, dar prin comparatie cu alea 7 milioane ale lor pare) fara sa fac un prea mare efort. Ma gandesc cat de naspa va fi ca am o pozitie cu mare vizibilitate in companie, cu potential de crestere mare si cu responsabilitati pe masura. Dar nu pot sa nu ma gandesc CAT DE IDIOT POT SA FIU CA GANDESC IN MODUL ASTA.

Evident ca intotdeauna depinde cu ce te compari si eu m-am comparat tot timpul numai cu cei mai buni sau mai norocosi...poate ca e util uneori sa te uiti si in jur totusi.
Evident ca nu sunt toate lucrurile roz, evident ca sunt neajunsuri, evident ca mai sunt multe de facut si ca exista si vor exista tot timpul si lipsuri. Evident ca ori de cate ori crezi ca ai realizat totul pe un plan iti dai seama ca ai ratat multe pe alte panuri. Insa de la a constientiza starea lucrurilor si pana la a face o drama din asta, distanta e mare...si totusi se poate aluneca atat de usor in aceasta directie...

Ideea e totusi sa privesti in sus.