Am si eu ceva de spus!!!

Cred ca fiecare dintre noi a trecut macar o data printr-un moment sau printr-o situatie in care a vrut sa spuna ceva dar printr-o imprejurare ciudata s-a abtinut... Si mai apoi a regretat.

Pe de alta parte ati intalnit cu siguranta persoane care, daca nu fac un comentariu in orice discutie s-ar afla (chiar daca nu e locul lor in acea discutie), nu se simt bine. Tin cu orice pret sa se faca remarcati...Si apoi regreta (in cel mai fericit caz).

Nu. Concluzia care se poate trage de aici nu este ca orice am face sau am zice vom regreta mai tarziu. Concluzia este ca e bine sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Sau sa stii ce sa vorbesti si cand. Oamenii care lucreaza in comunicare ii spun "Communication Context Strategy" - strategia de comunicare in context. Sa transmiti un mesaj cand sau unde interlocutorul e dispus sa il asculte.

Sa transpunem acest concept din publicitate in viata de zi cu zi si sa luam situatiile de mai sus.
In prima dintre ele poate fi o problema de mesaj: nu stii cum sa-l frazezi sau nu stii cum sa-l livrezi ca sa nu ranesti. Si-atunci tu esti cel ranit(mai devreme sau mai tarziu) pentru ca ajungi sa-ti para rau ca nu ai profitat de ocazie. Ori se poate sa te simti intimidat de interlocutori si pur si simplu sa nu ai curaj sa iti verbalizezi gandurile. In aceasta situatie cred ca ai cel putin doua variante mai bune decat sa stai, sa taci si sa iti amplifici frustrarile: 1)Fie iti aduni curajul si te faci auzit, 2) fie faci tot posibilul sa iti schimbi anturajul cu un altul in care te simti in largul tau. Sincer, in prima dintre ele n-am vazut prea multe persoane..

Cea de-a doua situatie, e ceea ce se numeste in zilele noastre "bagarea in seama". O intalnim atat de des in jurul nostru incat am impresia ca suntem inconjurati de o multime de frustrati - pentru ca probabil bagarea asta in seama e generata de o multime de frustrari, de oprimari care ies la iveala atunci cand e momentul mai nepotrivit. Sau cel putin atunci se face bagarea asta in sema remarcata. Sa recunoastem ca macar o data in viata fiecare dintre noi s-a bagat in seama macar o data cu cineva: cu o fata/baiat, cu seful, cu vreun coleg sau mai stiu eu cine cu totii am vrut sa demonstram cat suntem noi de destepti si/sau frumosi. Si probabil ca am fost de multe ori ridicoli. Mai rau e ca unii oameni si-au facut din ridicol un brand propriu, iar tragedia vine din faptul ca se simt bine asa.

Sigur, sunt si persoane care reusesc sa spuna mai tot timpul ce au de spus intr-un mod foarte elegant si fara sa ofenseze si, mai mult chiar, uneori reusesc sa convinga ca au dreptate. Tot respectul pentru ei, dar din pacate sunt putini. Insa cred eu ca ar trebui luati ca model.

Dar ca sa aveti la ce va gandi (pentru vreo 4-5 secunde) sa impingem lucrurile putin la extrem. Sa presupunem ca sunteti unul/una dintre ultimii trei oameni de pe pamant si ca aveti ca scop in viata sa repopulati planeta. Aveti de ales intre o persoana mai tacuta, introvertita, timida care poate ascunde fie niste calitati pe care vi le-ati dorit dintotdeauna, fie sa fie pur si simplu multa prostie si o persoana ridicola, dar cu tupeu. Pe care ati alege-o? Si care v-ar fi abordarea?

Asta e contextul...ganditi-va la strategie...

Intelegere sau conflict? Manipulare sau Persuasiune?

Cine dintre voi poate spune ca se intelege bine cu toata lumea (sau macar cu 80%) dintre oamenii din jurul lui(sau al ei)? Daca acest lucru e valabil pentru cineva dintre voi - respectele mele profunde. Daca nu, incercati sa aflati care e cauza, fara insa a gasi motive de dragul de a va motiva actiunile. Ati putea incerca de fiecare data cand gasiti un raspuns sa va intrebati de ce raspunsul respectiv. Faceti acest lucru de 2-3 ori pentru fiecare raspuns pe care il gasiti, mergand astfel in spatele raspunsului cateva niveluri. S-ar putea sa ramaneti surprinsi de ce veti descoperi.

Tot pentru aceia dintre voi care simt uneori ca au probleme de comunicare cu cei din jur va recomand un articol foare interesant si util pentru unii despre Programarea neuro lingvistica insotit de niste exercitii . Sa-mi spuneti va rog ce parere aveti. Lectura placuta

http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_subscriber_id=4700&g_id=956

Lucruri marunte

V-ati intrebat vreodata ce se ascunde in spatele lucrurilor mici care va inconjoara?

Eu da... Si azi am constatat pe propria piele. Multa munca din parte unora si multa incompetenta din parte altora.

Va vine sa credeti ca pentru o banala stire la TV se poate munci cateva zile? Probabil ca nu. Sau probabil credeti ca muncesti atat doar daca nu stii ce ai de facut. Cu siguranta aveti dreptate si intr-un caz si in celalalt. Sunt sigur ca o stire se poate face in cateva minute si sunt sigur ca se poate face astfel doar daca esti bun.

Dar atunci cand depinzi de altii sa iti furnizeze informatia e o alta poveste. Cand incompetenta lor atinge limite de neimaginat nu poti fi niciodata sigur de ce sa va intampla. Iar cand mai iau si bani pentru asta, te gandesti ca mai sunt si alti incompetenti care i-au angajat.

Noroc ca din cand in cand mai apare cate cineva (sa ii spunem inger ca tot am inceput in aceasta nota) care te intelege prin ce treci si te ajuta sa treci cu bine.

Nu stiu cum se intampla ca de cele mai multe ori cand intampin o problema imediat imi apare si solutia sub forma cuiva sau a ceva care stii sigur ca te scoate din belea.



PROBLEMA

Azi lucram la o stire despre campania "Sansa la viata" (poate ati auzit de ea de pe la TV sau de prin presa scrisa. E o campanie care vine in sprijunul copiilor cu malformatii congenitale la inima prin dotarea unei sali de operatie si instruirea unei echipe de medici la Institutul de boli cardio vasculare din Targu Mures, singurul loc din tara unde se pot face astfel de operatii). Aceasta stire ar trebui sa intre maine seara pe ProTv. Spun "ar trebui" pentru ca nu se stie daca va intra pentru ca inca nu s-a filmat nimic. Agentia nu si-a facut treaba.

SOLUTIA

Partea buna e ca azi, in loc sa lucrez cu redactora cu care lucrez de obicei, am lucrat cu o alta. E o fata de vreo 25 de ani si se numeste Olivia Paunescu (mai face ea transmisii in direct pe la stiri). Din fericire m-a trecut pe sumarul stirilor de maine in speranta ca vom reusi totusi maine sa filmam. ...Vedeti?... Ingerul. Solutia la problema!

Ce saptamana buna voi avea!!!! :)

http://stirileprotv.ro/bin/front.php?section_id=18&video_section_id=&media_id=60152673

De ce 7?

Va intrebati probabil (cei 2 cititori ai acestui text:)) de ce 7(seven)? Din mai multe motive. O sa dezvolt doar doua acum.

1. 7 ani de succese
Pentru ca in urma cu exact 7 ani viata mea s-a schimbat radical. In bine sau dimpotriva, asta o va confirma doar viitorul. Pana acum auspiciile sunt bune.
In urma cu 7 ani un copil (desi la vremea aceea nu ma consideram deloc astfel) avea un vis: sa reuseasca in viata pe propriile puteri. Sa aiba un job bun, o casa, o masina, visul oricarui roman obisnuit.

2. 7 ingeri pazitori care mi-au schimbat viata
Un vis frumos la care s-a adaugat si o pasiune - politica...sau cel putin asa credeam si eram hotarat sa fac tot posibilul sa mi le indeplinesc pe ambele. Mi-a iesit insa in drum un om caruia ii voi fi toata viata indatorat pentru ca a avut grija sa ma indrume la momentul potrivit-viceprimarul Romanului la acea vreme(primul inger). Ca un batran intelept mi-a zis:" In politica azi esti sus iar maine poti sa nu mai fii deloc. Mai bine gaseste-ti o alta pasiune pe care sa ti-o transformi in meserie. Politica o poti face ca hobby, dar existenta ar trebui sa ti-o castigi din altceva mai sigur". Cuvinte de aur pe care o sa mi le amintesc mereu.
Se ivea o alta problema: ca un copil confuz ce eram nu reuseam sa imi dau seama ce alta pasiune am?Pescuit? ...nu poate fi o meserie. Sport?Muzica?...nimic din toate aste nu ma multumea pe deplin. Am hotarat sa urmez ceva la moda la acea vreme- MARKETING- stiinta de a genera alte vise/iluzii.
La cateva luni, al doilea inger (fosta mea diriginta din liceu)mi-a iesit in cale si mi-a zis:"Daca tot ai intrat la Stiinte politice si iti place, de ce nu continui in paralel cu marketingul?"."Chiar, de ce nu?" m-am intrebat eu. Raspunsul de altfel era simplu: pentru ca a doua facultate trebuia platita. O piedica importanta fara indoiala pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee de unde sa iau banii. Dintr-un salariu de asistenta medicala al mamei mi se parea imposibil de realizat. Cu toate acestea al treilea inger (mama) a fost alaturi de mine. "Ne-om descurca noi cumva. Am trecut printr-atatea impreuna, o scoatem noi la capat si pe asta" imi zicea. Si ca si cum toate fortele universului ar fi fost alaturi de noi, a aparut si al patrulea inger (vecinul de la etajul 1- fost procuror sef) venit parca sa endorseze hotararea noastra:"Lasati doamna, daca baiatul vrea sa invete, noi (i.e. el si sotia lui) suntem aici sa va ajutam"- cuvinte care ne-au conferit multa liniste mie si mamei mele pentru ca stiam ca in caz de nevoie avem la cine sa apelam.
Cel de-al cincilea inger (Monseniorul Fechet- preot la catdrala Romano Catolica) aparut intr-un moment foarte greu pentru mine (ca doar de aia e inger). In toiul iernii, ramas fara cazare in Iasi mi-a oferit probabil acoperisul sub care am petrecut cei mai frumosi ani ai vietii mele - garsoniera din Canta. A ramas alaturi de mine si de familia mea pana in ziua de azi.
Anii au trecut, iar eu m-am trezit din nou in fata unui moment hotarator pentru viitorul meu: prima mea slujba- redactor la Ziarul de Roman. Probabil pentru oricare dintre voi (doi) aceasta fituica nu spune nimic, dar pentru mine spune atat de multe...Mi-a adus in fata al saselea inger (doamna Cristiana cum ii spunea toata lumea-redactor sef). A contat enorm pentru mine ajutorul ei. Eu, un amarat de student in anul 3, ea - o mare personalitatea a urbei. "Ce ai facut tu in ultima vreme?" -primele ei cuvinte la interviu. "Mi-am infiintat o firma" raspund eu timid. "Ia tu un loc la acest calculator si scrie un articol despre ce trebuie sa faci ca sa iti infiintezi o firma.Ai 20 de minute" Mi s-a parut cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea. Dar si cel mai frumos intrucat trebuia sa scriu despre o realizare A MEA. Am terminat in 10 minute si ma gandeam ca e imposibil sa fi scris bine asa de repede, iar raspunsul a venit pe loc: "Esti angajat. Maine dimineata la ora 9 sa fii in redactie". In aceeasi zi textul meu depre infiintarea firmei a aparut ca articol in ziar -primul meu text publicat. Incepeam sa imi fac un nume :)...sau asa credeam. Salariul era mic, dar eram platit pentru munca mea. Cand am plecat de la Ziar ingerul mi-a zis: "Sa stii ca aici te poti intoarce oricand. Vom avea intotdeauna un loc pentru tine." Si mi-a dat o recomandare absolut exceptionala (pe care n-am folosit-o niciodata, dar care mi-a dat si mai mare incredere).

Am terminat cu scoala, m-am angajat la o mare multinationala, lucrez in Marketing, creez vise, gestionez bugete de milioane de euro pe an, coordonez 9 tari din balcani, 6 agentii de media, am jobul la care am visat. Mi-am luat masina, casa...visul meu s-a indeplinit....aproape...

Dar ce faci atunci cand ti-ai atins toate obiectivele? Te cam plictisesti... esti mai tot timpul nemultumit...de orasul in care locuiesti, de serviciu, de prietena, de masina, de casa, etc... Esti un prost!!! (...si cam sunt uneori:))
Noroc ca atunci cand am mai mare nevoie apare iar ingerul meu pazitor- al saptelea . O superba Vulpe pe care am admirat-o din prima clipa in care am cunoscut-o. Nu mi-a dat nici un sfat, dar prin atitudinea ei m-a inspirat. Ambitie, curaj, optimism, onestitate si pasiune, calitati pe care rar le intalnesti in aceeasi persoana. Unele dintre acestea le-am avut si eu candva, dar s-au ascuns in adancul meu. Ingerul m-a facut sa le caut si sa le regasesc; m-a facut sa imi stabilesc un nou obiectiv -O sa imi fac pensiune la munte!!!. Poate suna aiurea si prioritatile ar trebui sa fie altele(...sa-mi fac o familie poate?..), dar in momentul asta pensiunea e lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult. Si ingerul ma va ajuta...