joi, 25 septembrie 2008

Am si eu ceva de spus!!!

Cred ca fiecare dintre noi a trecut macar o data printr-un moment sau printr-o situatie in care a vrut sa spuna ceva dar printr-o imprejurare ciudata s-a abtinut... Si mai apoi a regretat.

Pe de alta parte ati intalnit cu siguranta persoane care, daca nu fac un comentariu in orice discutie s-ar afla (chiar daca nu e locul lor in acea discutie), nu se simt bine. Tin cu orice pret sa se faca remarcati...Si apoi regreta (in cel mai fericit caz).

Nu. Concluzia care se poate trage de aici nu este ca orice am face sau am zice vom regreta mai tarziu. Concluzia este ca e bine sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Sau sa stii ce sa vorbesti si cand. Oamenii care lucreaza in comunicare ii spun "Communication Context Strategy" - strategia de comunicare in context. Sa transmiti un mesaj cand sau unde interlocutorul e dispus sa il asculte.

Sa transpunem acest concept din publicitate in viata de zi cu zi si sa luam situatiile de mai sus.
In prima dintre ele poate fi o problema de mesaj: nu stii cum sa-l frazezi sau nu stii cum sa-l livrezi ca sa nu ranesti. Si-atunci tu esti cel ranit(mai devreme sau mai tarziu) pentru ca ajungi sa-ti para rau ca nu ai profitat de ocazie. Ori se poate sa te simti intimidat de interlocutori si pur si simplu sa nu ai curaj sa iti verbalizezi gandurile. In aceasta situatie cred ca ai cel putin doua variante mai bune decat sa stai, sa taci si sa iti amplifici frustrarile: 1)Fie iti aduni curajul si te faci auzit, 2) fie faci tot posibilul sa iti schimbi anturajul cu un altul in care te simti in largul tau. Sincer, in prima dintre ele n-am vazut prea multe persoane..

Cea de-a doua situatie, e ceea ce se numeste in zilele noastre "bagarea in seama". O intalnim atat de des in jurul nostru incat am impresia ca suntem inconjurati de o multime de frustrati - pentru ca probabil bagarea asta in seama e generata de o multime de frustrari, de oprimari care ies la iveala atunci cand e momentul mai nepotrivit. Sau cel putin atunci se face bagarea asta in sema remarcata. Sa recunoastem ca macar o data in viata fiecare dintre noi s-a bagat in seama macar o data cu cineva: cu o fata/baiat, cu seful, cu vreun coleg sau mai stiu eu cine cu totii am vrut sa demonstram cat suntem noi de destepti si/sau frumosi. Si probabil ca am fost de multe ori ridicoli. Mai rau e ca unii oameni si-au facut din ridicol un brand propriu, iar tragedia vine din faptul ca se simt bine asa.

Sigur, sunt si persoane care reusesc sa spuna mai tot timpul ce au de spus intr-un mod foarte elegant si fara sa ofenseze si, mai mult chiar, uneori reusesc sa convinga ca au dreptate. Tot respectul pentru ei, dar din pacate sunt putini. Insa cred eu ca ar trebui luati ca model.

Dar ca sa aveti la ce va gandi (pentru vreo 4-5 secunde) sa impingem lucrurile putin la extrem. Sa presupunem ca sunteti unul/una dintre ultimii trei oameni de pe pamant si ca aveti ca scop in viata sa repopulati planeta. Aveti de ales intre o persoana mai tacuta, introvertita, timida care poate ascunde fie niste calitati pe care vi le-ati dorit dintotdeauna, fie sa fie pur si simplu multa prostie si o persoana ridicola, dar cu tupeu. Pe care ati alege-o? Si care v-ar fi abordarea?

Asta e contextul...ganditi-va la strategie...

Un comentariu:

Teodora Rusu spunea...

Interesante idei. Pe multe dintre cele pe care le expui, le imbratisez si eu. Am citit si post-ul in care vorbeai de "ingerul" de la protv. Cum am lucrat in tv, stiu exact ce inseamna "inger" si "demon":)