La sfat

Am primit azi un telefon total neasteptat de la un prieten care m-a cam pus pe ganduri....Rau de tot..
Baiatul e proaspat absolvent de AC in Iasi si m-a sunat sa ma intrebe urmatorul lucru : "am primit o oferta de lucru de la o firma din bucuresti cu un salariu de 20 milioane primele 3 luni, apoi daca trec perioada de proba 23. Ce sa fac? Sa zic da si sa ma mut? Imi ajung banii sa traiesc in bucuresti?" (pentru cei care vor sa-mi faca observatie ca scriu cu litera mica, a se citi postarea anterioara)

De unde pana unde a considerat el ca eu as fi in masura sa dau sfaturi, nu stiu. Si nici nu i-am dat nici un sfat. Nu mi s-ar fi parut corect; mai ales ca eu nu sunt in stare sa iau niste hotarari clare in ceea ce ma priveste pe mine personal si le tot aman pana cand voi fi nevoit din cauza imprejurarilor. Am trecut dintr-un mood pragmatic intr-unul filosofic si se pare ca ies mai greu. Chestii existentiale care pe unii i-a facut sa traiasca toata viata intr-un butoi (a se vedea cazul Diogene) sau chiar mai rau (nu mai dam nume ca ne deprimam).

Din pacate tot ce am putut sa fac pentru bietul baiat a fost sa ii ofer niste argumente atat pro cat si contra pe care sa le ia ca linii de studiat inainte sa ia o decizie. Imi pare rau ca i-am spus ca eu pentru o diferenta de 4 milioane nu as schimba Iasi-ul pe bucuresti (el acum lucreaza la negru si castiga vreo 16 milioane din 2 joburi part time)...probabil ca-l va influenta..

Din pacate eu am gandit cu mintea de acum si nu cu cea de acum cativa ani cand am fost pus oarecum in situatia lui. Evident, conditiile erau altele, salariul era altul, piata era in crestere, etc. Insa mi-am amintit ca imi facusem niste calcule si eram dispus sa vin sa lucrez pe 15 milioane doar ca sa capat ceva experienta (ca o paranteza intotdeauna am considerat P&Gul una din cele 2 scoli de marketing bune din lumea asta, alaturi de CocaCola. Si mi s-a confirmat in multe privinte). Din fericire nu a fost cazul.

Tot ce sper este sa nu-l fi bagat si mai mult in ceata cu teoriile mele si sa ia cea mai buna decizie pentru el. E baiat bun si stiu ca orice va hotara, pana la urma va reusi, cel putin pana la un punct. Probabil ca daca ar fi avut ceva mai mult sprijin si pana acum si pe cineva sa-i ofere o perspectiva mai larga inca de acum cativa ani, ar fi putut ajunge chiar departe. Poate totusi va ajunge, eu unul o sa-l ajut cat o sa pot..

De dimineata insa nu pot sa nu ma gandesc, daca as fi in situatia lui, oare m-as muta?