vineri, 18 decembrie 2009

Stare de vacanta

Am o stare de sarbatori cum nu am mai avut de multa vreme. Daca stau bine sa ma gandesc de vreo 4 ani si ceva de cand m-am mutat in Bucuresti? Oare de ce?...Stiti, e sentimentul acela de bine pe care il avem (de obicei) cand se apropie sarbatorile. S-ar putea sa fie cam devreme ca totusi mai este o saptamana pana la Craciun, dar ma bucur tare mult de el, ca mi-a cam lipsit.
Stau si ma intreb ce l-a declansat in acest an? Ca a fost o perioada destul de grea, cum presupun ca a fost pentru multi dintre voi, o perioada extrem de strasanta si cu multe incercari, dar din cand in cand si cu ceva satisfactii. Imi vin in minte mai multe chestii pe care voi incerca sa le detaliez suficient de putin cat sa nu plictisesc:
Zapada si frigul imi amintesc de vremurile de acum cativa ani cand eram inca lipsit de griji si intr-un chef de petrecere continuu (care, fie vorba intre noi, nu a disparut inca de tot). Imi era dor sa simt frigul ala ata de puternic incat ti se lipesc narile. Imi era dor sa merg prin zapada proaspata, fara nici o carare. Sa sper ca Mos Craciun poate vine cu sania anul asta ca de ceva vreme vine fie cu vreo caruta (careia unii is spun trasura, desi mie nu prea mi se pare), fie cu vreo masina bengoasa.
Atmosfera de sarbatoare din jur: e prezenta in fiecare an prin magazine si pe strazi, dar parca anul acesta are ceva mai special. Parca oamenii (categorie din care nu ma exclud) au invatat sa o mai si aprecieze. O fi din cauza crizei si a necazurilor...cine stie. In orice caz mi se pare ca are ceva mai special in acest an.
Oamenii din jur mi se pare ca sunt mai zambitori si daca nu mi-ar fi teama ca folosesc un cuvant prea mare as spune ca poate sunt ceva mai buni. Parca au invatat sa fie mai politicosi, mai respectuosi..nu stiu...dar cel putin oamenii din jurul meu parca zambesc mai mult.
Sentimentul de implinire pe care il am in acest an. N-am facut prea multe chestii, dar cu toate astea simt o liniste interioara. Probabil ca erau chestii importante pentru mine. Sigur sunt si multe lucruri pe care nu am reusit sa le fac, dar ce rost ar avea sa ma gandesc la ele? Stiu ca am facut tot posibilul sa se realizeze si asta ma consoleaza.
Speranta ca anul urmator va fi mai bun. Si nu din cauza ca ar face altii ceva pentru noi, ca asta nu cred ca se va intampla...nici statul si nici ceilalti oameni din jur nu ne putem astepta ca se vor schimba dramatic si vor sari in ajutorul nostru in mod voluntar. Dar am senzatia ca trebuie sa se intample ceva bun...ii musai, nu-i asa Omu?

3 comentarii:

Unknown spunea...

MOSU..TE INTELEG PERFECT PRIETENE..SI EU AM ACEEASI SENZATIE. INCA IMI ESTI DATOR CU UN CEAHLAU PRIN IANUARIE!!NUMA BINE SI SA-TI PRIASCA CARNATII SI GHISTELE.

Ralux spunea...

Musai omu!
Am simtit si eu spiritul din plin. Adica am impins vineri la masina de mama focului ca vb aia stii ca la suprafata predomina blondetea...eram cu cauciucuri de vara. Si am ajuns in situatia deosebit de amuzanta de a impinge masina impreuna cu Rox (noi afara) si cu un el strain in masina care incerca sa ne salveze...Cred ca i-am facut un cadou superb de sarbatori :)
Mai avem putin si plecam spre cozonaci, sorici si multe lichide de care nu se cade sa mentionam aici.
Ai grija omu cati darami pe partie, nu ai nicio scuza: ti-ai luat ochelari! ;)

Dragos Ciobanu spunea...

Da. Ce bine ar fi ca ochelarii sa fie suficienti pentru a invata sa schiez.. deja ma si vad ca o minge de bowling cu ochelari :)