Salutare tuturor! Sa aveti un an nou de senzatie, incarcat cu realizari si cu vesti bune!!
M-am gandit sa va povestesc in aceasta prima postare din acest an cate ceva din vacanta mea in Austria, pe valea Gasteinului, mai precis la Bad Gastein. Pentru cei care nu au auzit de aceasta locatie pana acum (si presupun ca sunteti destul de multi ca nici eu nu auzisem inainte sa plec), statiunea e situata la aproximativ 100 de km sud de Salzburg, e o statiune cunoscuta pentru apele sale termale. Deci da, am fost la bai. Alte amanunte n-as putea sa va dau in legatura cu tipul de apa termala sau cu bolile pe care le trateaza, dar va asigur ca e al naibii de relaxant.
Statiunea in sine nu ofera cine stie ce alternative de distractie ca in celelalte locatii recunoscute pentru schi si viata de noapte, insa daca vreti sa va odihniti intr-un cadru mirific, v-o recomand cu caldura.
Revenind la vacanta, cu bunele si cu relele ei, cred ca a fost una din cele mai reusite vacante a ultimilor ani. Dovada e ca la intorcere imi uitasem pana si parola de la calculatorul de serviciu.
A fost o perioada cel putin interesanta, daca nu chiar inedita si deloc lipsita de peripetii.
Mai intai am ajuns acolo si am constatat ca nu avem cazare...desi confirmarea rezervarii o aveam. S-a dovedit a fi o neintelegere intre noi, site-ul de rezervari si hotel. Cert e ca nu aveam nici o camera din 5 rezervata....Problem!!!...insa neamtul e neamt si are o onoare de aparat...norocul nostru ca altii mai au onoare. Tot raul spre bine si ne-am pricopsit cu un apartament suficient de mare cat sa ne primeasca pe toti chiar in centrul statiunii cu vedere la cascada. Da, am avut o cascada (de vreo 50-70m inaltime) care ne trecea chair pe sub geam..sau ma rog...oarecum pe sub geam ca era intr-o laterala- zgomotul oricum se auzea.
Intamplarea cu hotelul a dus la un alt eveniment: unii oameni, sa le zicem "agenturile straine bolnave cu capul" s-au cam crizat ca le lipseste intimitatea..nu-si puteau face meandrele concretului in tihna, cu toate ca aveau intimitatea camerei lor. Caci cu totii am fost de acord sa le creem conditiile propice procreerii (Doamne fereste!) unei amintiri de neuitat. Intr-un fel a fost de neuitat, ca ma indoiesc ca vreunul dintre noi sau dintre ei vor uita prea curand. Din pacate cam toate meandrele astea isterice s-au spart in capul mult prea sufletistului Coaje. Stiti vorba aia? "Da-i doamne omului mintea de pe urma" ca in cazul lui suflet are destul.
Buun. Acum trecem la cealalta jumatate de agentura...de fapt la celelalte 2 treimi. Un tractor ipohondru si un fel de Cruela. Cu astia m-am ales eu in camera...si cu Danut, dar de el numai de bine. Frate, oamenii astia se hraneau cu pastile. Si degeaba ca tot n-aveau efect...el facea ca un tractor defect in fiecare noapte, iar ea ca o somnanbula idioata, umbla prin camera cu noaptea-n cap si cu privirea mai tulbure ca a unui betiv cautandu-si pastilele (de cap).
Cam asta a fost tot ce nu mi-a placut...de fapt nici macar nu pot sa zic ca nu mi-a placut pentru ca am descoperit o capacitate de a ignora cum nu am crezut ca am. As putea spune ca indiferenta mi-a salvat vacanta.
In rest totul a fost grozav. Noi restul, astia sanatosi, destepti, frumosi, cu simtul umorului, etc...si modesti pe deasupra ne-am vazut de treaba noastra si n-am lasat nimic sa ne tulbure vacanta.
In prima zi am fost in recunoastere prin imprejurimi. Cam indepartate imprejurimile astea, ca am ajuns sa urcam pana la 2300m (statiunea era la vreo 1000). Absolut spectaculos sa vezi Alpii de sus.
Apoi,
a doua zi, am fost la Salzburg , partea culturala a excursiei: catedrala, castel, muzee amenajate peacolo prin incinta si nu in ultimul rand un ciolan cu varza acra ca de fapt asta era si scopul vizitei noastre...doar suntem romani.
Evident ca dupa atata munca la ciolan trebuia si putina relaxare(
ziua urmatoare). Cu totii (noi astia buni, mai putin Alexica din pacate) la bai...super complex balnear ce au aia acolo: piscine acoperite si in aer liber, cu hidromasaj, fara hidromasaj, cu apa mai calda, mai rece, cu cascada si fara cascada, pe alese pentru toate gusturile. Am stat precum crocodilii in apa o zi intreaga, mai putin la pranz cand am iesit sa mancam...de fapt am iesit doar din apa nu din complex ca aveau si restaurant. Noaptea am dormit ca pruncii toti.
Ziua a patra: Ski. De fapt...as zice mai curand tentativa de ski. Personaleje principale Jef si cu mine; Alberto Tomba si cu Herman Mayer; Lolec si Bolec. Unul mai meserias ca altul. Ne facem curaj si ne luam skiurile. Cumparam 2 skipassuri la mana a doua de la niste romani care abandonasera dupa ce ea isi luxase piciorul si pornim spre telescaun. Portile se deschid si Jef se impiedica. Ne facem cate o cruce mare si urcam in aparat. Pe drum imi dau eu seama ca mi-am pus skiurile invers. Coboram si ne oprim sa mi le schimb. Pornim pe partie: 4-5 metri si Jef cade primul, Inca vreo 10 metri si Jef cade din nou...de data asta ca sa fiu solidar cad si eu ca doar asa fac prietenii (involuntar binenteles). Continuam coborarea...Jef cade din nou destul de urat timp in care eu descopar ca sub zapada e gheata ca sticla si cad imediat (un fel de efect placebo)...Coboram din nou...mai mult pe spate :)...in fine pe la jumatatea partiei ne hotaram sa continuam coborarea...pe jos si cu skiurile in spate. Evident ca dam vina pe partie: e inghetata si pantele sunt prea abrupte pentru o partie de incepatori...nu se poate asa ceva...este incredibil (in timpul acesta copii de 3 ani treceau incolonati pe langa noi pe skiuri urmaridu-si instrucorul). Gata am abandonat. Sportul asta nu e pentru noi si mai ales pe o astfel de partie...Cruce din nou ca suntem fara nimic rupt, doar cu o teribila febra musculara.
The best for the last:
Eva's restaurant. Cea mai frumoasa amintire din tot concediul. Un restaurant chochet si primitor, fara un specific anume, desi avea la intrare si in interior bazine cu pastravi vii. Eva e o femeie la vreo 45-50 de ani de origine Letona sau Lituaniana cred care s-a aciuat pe acolo in nu stiu ce circumstante si din punctul meu de vedere bine a facut. O mancare absolut incredibila: garlic soup, solianka (o supa traditionala de la ea din tara), cotlete de berbecut la gratar- absolut divin..si niste deserturi fenomenale; imi ploua in gura si acum. Pe seara si-a mai adus si un ajutor, o fatuca frumusica foc, cu ochii mari si blajini de-ti venea sa o pui si pe ea in meniu si sa o mananci. Probabil o fi fost fiica Evei. Preturile cam mari (un meniu complet pentru o persoana e undeva aproape de 40 Eur inclusiv bauturile), dar locul isi merita toti banii.
Acum m-am lovit de cruda realitate de la noi si am ramas doar cu amintirea vaii Gasteinului si a Evei...Ehhh ce viata...Da noi sa fim sanatosi si sa ma mergem si altadata ca doar n-o sa fim melancolici de la inceputul anului. O sa pun si niste poze ca sa va faceti o idee.
Toate bune!!!
